De câte ori aţi citit:
alimentul X previne boala Y sau invers, alimentul X este responsabil de patologia
Y. Si cel mai adesea, dacă mergeţi să
citiţi articolul ştiinţific original( presupunând că există) descoperiţi că în
realitate e vorba doar de o simplă corelaţie.
Funcţionează astfel: se
analizează consumurile alimentare ale unor grupuri de persoane şi se constată
că cei care beau mai mult suc de portocale au o probabilitate mai mică de a face
cancer pulmonar . Uneori se confruntă şi se încrucişează obiceiuri alimentare şi
patologii între tări diferite: de exemplu în Franţa locuitorii mănâncă foarte
multă brânză şi cu toate acestea au o incidenţă minoră a bolilor cardiovasculare
comparativ cu americanii care mănâncă mult mai puţină brânză. Francezii beau
mai mult vin decât americanii ..care deşi nu beau vin sunt mai bolnavi decât francesi.
Trageţi voi concluziile.
Nu există zi în care să nu
citesc: vinul previne infarctul, laptele provoacă osteoporoză, ceaiul verde
protejează împotriva radicalilor liberi..şi tot aşa.
Ce valoare au aceste
observaţii? Nici una dacă nu există evidenţe care să demonstreze valabilitatea
ipotezelor şi un raport de cauză- efect.
Revista New England Journal of Medicine din octombrie 2012 a publicat un articol de-a dreptul gustos (Messerli,
Franz H. “Chocolate consumption, cognitive function, and
Nobel laureates.” New England Journal of Medicine 367.16 (2012):
1562-1564.)
privind corelaţia între
consumul de ciocolată a unei naţiuni şi numărul de premii Nobel câştigate de locuitorii acesteia.
Iată graficul în care
cercetătorii găseau o corelaţie lineară ( r=0,791) semnificativă între numărul
de premii Nobel la fiecare 10 milioane de locuitori şi consumul pe cap de
locuitor de ciocolată.
Din grafic se vede imediat
că acest consum de ciocolată cu cât e mai mare cu atât creşte şi numărul
premiilor Nobel. In mod particular din analiza statistică rezultă că pentru a
creşte numărul premiilor cu 1 ( la fiecare 10 mil de locuitori) e necesar
să creştem consumul de ciocolata anual
pe cap de locuitor cu 0.4 kg.
Flavonoizii sunt un grup
de substante abundente în multe vegetale şi care s-a demonstrat de curând ,
ameliorează funcţiile cognitive, protejează împotriva demenţei . Un studiu recent
pe flavonoizii din cacao a demonstrat că cine asumă doze relativ ridicate de
flavonoizi din cacao demonstrează performanţe intelectuale mai mari, o memorie
mai bună pe termen scurt si lung , rapiditate în gândire şi capacitate
cognitivă complexă.
Studiul din NEJM pleacă de
la ipoteza : consumul de ciocolată poate avea efecte asupra capacităţii
cognitive a unei întregi naţiuni. Neexistând date disponibile privind
capacităţile cognitive ale unei întregi populaţii autorul consideră numărul de
Premii Nobel un surogat relevant. Astfel a rezultat graficul de mai sus.
Corelaţia este clară: cu
cât o naţiune consumă mai multă ciocolată cu atât câştigă mai multe premii
Nobel. E clar că ciocolata ne face mai inteligenţi!
Cum se explica această
corelaţie?
Păi, uitaţi-vă la Elvetia
: are consumul cel mai mare de ciocolată pe cap de locuitor şi ..cele mai multe
premii Nobel!
Nu poate fi o coincidenţă!
Este curios, spune autorul
, cazul Suediei care are un consum de
6.4 kg pe an/ cap de locutori , dar are un număr de premii Nobel dublu faţă de
cât ar fi normal pentru acest consum. Adică are 32 de premii dar ar trebui să
aibă doar 14 .
Beh, ce să credem în
acest caz? Că suedezii au o sensibilitate la ciocolată mult mai mare şi de
aceea sunt de ajuns doze mici ca să îi facă mai inteligenţi sau poate cine dă
premiile a fost puţin ..părtinitor.
România nu e în listă
..cred că e vina grăsimilor saturate , da, putem ipotiza că din cauza acestor grăsimi nu
au luat românii premiul Nobel. Complot.
Sunteţi sceptici, nu v-am convins?
Faceţi bine să fiţi
sceptici.
Ceea ce mulţi scapă din
vedere e că o simplă corelaţie nu înseamnă nimic şi nu indică un raport de
cauză efect. Correlation is not causation ar trebui să fie sloganul fiecărui autor, cercetător înainte de a
elabora judecăţi despre corelaţii.
Dacă între două fenomene există
un raport de cauză efect mă pot aştepta să găsesc o corelaţie. O pot găsi chiar
şi dacă cele 2 fenomene au o cauză comună. Dar cel mai rău, analizând un număr
mare de date pot găsi corelaţii absolut întâmplătoare între fenomene absolut
indepentente. Nu e dificil, vreţi un exemplu?
Stim cu toţii că numărul
cazurilor de autism este în continuă creştere. Cu ani în urmă un medic presupuse o corelaţie cu anumite vaccinuri. Ulterior s-a descoperit că nu
exista nici o corelaţie între autism şi vaccinuri şi medicul care organizase
escrocheria a fost pus sub acuzaţie( mai rău e că mulţi părinţi au crezut
spusele acestuia refuzând vaccinarea copiilor, asta ca să vă daţi seama de
gravitatea unor..corelaţii).
Eu încerc acum să găsesc o
corelaţie:
Consumul de produse biologice
este în continuă creştere. Nu o există oare o corelaţie între consumul de
produse bio şi creşterea cazurilor de autism?
Haideti să facem un grafic în
funcţie de timp , numărul cazurilor de autism şi vânzările de alimente bio în
USA
Bingo! Corelatia este foarte
ridcată r=0,9971, mult mai mare decât la ciocolată şi Nobel. Ne
otrăvesc cu mâncare bio..Ajutor ..daţi share, share ( Sunt pe FB?).
Acesta este un exemplu care să vă
poată demonstra inutilitatea şi pericolul unor aşa zise studii care pun accent
pe corelaţii.
Dar până la urmă corelaţiile
astea la ce servesc? La multe , dar nu la a demonstra un raport de cauză-
efect. In primul rând servesc la a vedea dacă 2 fenomene nu au o corelaţie.
Dacă în schimb există o corelaţie este util să se continue cercetările pentru a
vedea dacă există un raport cauză efect. Si în acelaşi timp s-ar putea căuta un
mecanism logic care să explice corelaţia sau să sugereze un nou experiment de
efectuat. O simplă corelaţie, o simplă analiză statistică de date în acest câmp
nu are nici o valoare. Problema nu sunt articolele care vorbesc de corelaţii ci
concluziile , interpretările de cele mai multe ori fără nici o bază robustă
ştiinţific.
Acesta este un adevărat pericol.
Si acum mă duc să mănânc câteva
cubuleţe de ciocolată 75% cacao, nu pentru că aş râvni la premiul Nobel ci
pentru că îmi place .
sursa Scienza in cucina -Dario Bressanini
sursa Scienza in cucina -Dario Bressanini