INTEGRATORII-Funcţionează sau nu?





Mulţi integratori( suplimente alimentare ) nu funcţionează , în special cei care ar trebui să rezolve mici patologii şi uşoare carenţe. Cu toată publicitatea, cine mai crede încă în puterea miraculoasă a integratorilor este asemenea celui  convins de puterea de curăţare  , ad hoc, cu ajutorul unor produse superpotente,  a pavimentelor ultrajegoase .

Paradoxul campionului aspirant

Este uşor de găsit un atlet care la 18 ani să alerge 1000 de metri în 2’si 40” fără să fi folosit vreodată integratori sau alte substanţe pentru îmbunătăţirea prestaţiilor sale La acest punct luînd în considerare toate articolele găsite în literatură de specialitate atletul poate judeca astfel:
folosind aminioacizii cu catenă ramificată cîştig 3”
cu creatina 5”
cu inosina 1”
cu carnita 3”
cu bicarbonatul 2”
cu OKG 2”
cu glutammina 2”
cu ginseng 2”
cu pappa reale 1”
cu integrare vitaminică corectă 3”
cu antioxidanţi, minerale si Q10 4”
Intr-o lună în acest fel cîştig 26”, aşadar cobor la 2’şi 14”.
Luînd în consideraţîe beneficiile electrostimulării , schimbarea antrenorului, al planului de antrenament şi cumpărînd ultimul model de adidaşi mai cîştig cel puţin 10”. Crescînd şi maturizîndu-mă ar trebui să cîstig într-un an alte 4”.
Aşadar e mai mult ca sigur că la anul viitor voi alerga 1000 de metri în mai puţin de 2 minute bătînd orice record mondial.

Acest lucru se aplică în cazul tuturor integratorilor destinaţi persoanelor normale: vorbim aici de vitamine cu doze ridicule care ar trebui să contracareze fenomenul îmbătrînirii , de ginkgo care ar trebui să conserve luciditatea mintală( studiile au arătat că valorează un pic mai mult decît apa rece) .

De ce un produs care ar trebui să funcţioneze nu produce rezultatele aşteptate? Care sunt erorile?

1.     Eroare de dozaj

Toţi cunosc sensul cuvîntului supradoză,  adică asumare unei substanţe în cantităţi mai mari decît cele recomandate, caz în care substanţa poate avea efecte secundare  grave sau chiar letale. Să luăm ca exemplu apa. Dacă un maratonist în timpul cursei , de frica de a nu se deshidrata, bea prea mult, diluarea excesivă a sodiului în sînge ( <130mmol/l) duce la hiponatremie , condiţie ce poate merge pîna la moartea subiectului.

In cazul integratorilor luăm 2 exemple banale: Vitamina A şi fierul.

Primele cazuri de hipervitaminoza A , semnalate de literatura de specialitate privesc populaţiile antarctice, inclusiv primii esploratori care ajungeau la supradoză prin consumul masiv de ficat de urs polar şi focă( 15 000 UI/ gr). Supradozajul provoacă probleme hepatice, fenomene depresive care pot merge pînă la sinucidere, tulburări osoase şi articulare. Intoxicatia acută cu vitamina A necesită doze enorme 2 milioane de UI în timp ce intoxicaţiile cronice sunt cele mai frcevente( 20.000 UI /zi timp de 6-7 ani) cantitate care se întîlneşte frecvent în multivitaminice asociate cu medicamente pentru tratarea acneei.
In ce priveşte fierul, mulţi atleţi, speriaţi de o posibila anemie au luat ani în  şir integratori pe bază de fier, rezultatul fiind acumularea fierului în ficat( hemocromatoză)  cu grave daune hepatice.

Subdozajul nu mai este legat de alegerea consumatorului ci de politica producătorului. Trei sunt cauzele de subdozaj:

1.     exagerarea rezultatului.
In acest caz rezultatele cercetărilor ştiinţifice se trasmit populaţiei doar cantitativ. Pentru un om de ştiinţă prelungirea vieţii unui bolnav de cancer cu 20 de zile poate reprezenta un succes, pentru noi, persoane normale, nu reprezintă mare lucru. De aceea unii cred că vor deveni campioni sau vor avea o sănătate de fier consumînd anumiţi integratori. Această eroare cantitativă este utilizată pentru a promova integratori absolut inutili în doze mici şi asta deoarece dozele acceptabile ar costa prea mult sau ar produce efecte secundare grave. Exista persoane care iau integratori pe bază de vitamina C , 50 mg / zi ( conţinutul unei portocale) cu iluzia că îşi vor asigura sănătatea perenă.

2.     integrare nesustenabilă
cînd un integrator este prea scump folosirea sa pe termen lung poate fi înafara posiblităţilor consumatorului. Din acest motiv producătorul va recomanda doze mai mici dar total ineficiente.

3.     teama de supradoză.
Producătorul pentru a nu cădea în păcatul supradozei oferă un produs cu mult îndepărtat de aceasta , care sigur nu face rău dar nici bine.

Sfat : cînd luaţi un integrator informaţi-vă asupra  dozelor corecte atît pentru a evita supradozajul cît şi pentru a avea beneficii reale.

2. Eroare de saturaţie

Intervine atunci cînd organismul reactionează la substanţa introdusă fie prin eliminare fie prin dependenţă
Corpul nostru are mecanisme proprii de reglare astfel încît o substanţă poate produce beneficii pînă la un anume punct după care ori este eliminată ori vor fi necesare cantităţi majore.

De exemplu vitaminele hidrosolubile, cu cît se iau mai multe cu atît mai mult vor fi eliminate la nivel renal.
In al doilea caz intră drogurile dar şi substanţe comune: un băutor înrăit de cafea va consuma liniştit o cafea înainte de a merge la culcare fără a avea probleme, în timp ce un nebăutor ar putea să stea treaz toată noaptea.

Sfat:  informaţi-vă asupra cantităţii corecte atunci cînd luaţi un integrator. Doza mai mare nu înseamnă neapărat efect mai bun, dimpotrivă .

3. Eroare de falsă necesitate

De multe ori se iau integratori pentru că fac bine, pentru că poate avem nevoie de substanţa x sau y. De altfel reclamele la integratori sună cam asa: te simţi obosit? Iţi lipseşte magneziul. Ia-l!
Teoretic am putea fi carenţi la orice şi viaţa noastră ar trebui să fie un continuu ingurgitat de integratori, evident cu subţierea substanţială a  contul în bancă

Sfat : înainte de a lua un integrator asiguraţi-vă că aveţi nevoie

4. Eroare de biodisponibilitate

Prin biodisponibilitate se înţelege procentajul  din cantitatea de integrator  ingerată care va ajunge în circulaţia sistemică fără a suferi modificări chimice.
Acesta este un aspect foarte important.
De exemplu, licopenul, un carotenoid care combate radicalii liberi este o substanţă lipofilă, absorbţia sa fiind legată de prezenţa grăsimilor în dietă. De aceea la vegetarienii crudişti cu o alimentaţie bogată în fructe şi legume dar săracă în grăsimi  integrarea licopenului are o biodisponibilitate foarte scăzută .

Sfat: înainte de a lua un integrator informaţi-vă asupra biodisponibilitătii acestuia, nu vă opriţi doar la aspectul cantitativ.

5 Seminformarea

Inseamnă difuzarea unei informaţii reale dar înşelătoare. Scopul este acela de a exagera efectul mesajului. Semiinformarea se bazează pe lipsa de cultură sau de simţ critic al consumatorului.
Sa luăm exemplul integratorilor salini ( Na, Mg, Cl, K) şi al creatinei.
Primii sunt esenţiali în activităţile sportive care durează mai mult de 4 ore. Ceea ce înseamnă că sub 2 ore de activitate sportivă folosirea acestora este absolut nejustificată. Echivocul cu care joacă publicitatea vine din faptul că anumite probleme cum ar fi crampele musculare sunt atribuite în mod eronat lipsei de săruri.
Publicitatea privind integratorii pe bază de creatină pentru non sportivi ne anunţă că aceştia ne dau forţă şi vigoare. Creatina este implicată în producerea de energie doar pentru activităţi explozive: salturi, sprint. In acest caz o persoană în vîrstă, ce nevoie are de creatină? Poate doar ca să prindă din zbor autobuzul după care a alergat 50 de metri!
Creatina este propusă şi în sporturile de rezistenţă unde nu aduce nici un avantaj dimpotrivă favorizează retenţia hidrică cu creşterea greutăţii subiectului şi efecte negative globale.

Sfat: dacă nu sunteţi suficient de informaţi asupra unui integrator nu vă aruncaţi să îl cumpăraţi, ascultaţi mai multe păreri, cineva are în mod sigur şi o opinie contrarie.