LA EDITURA TRACUS
ARTE A APARUT CARTEA MEA DE NUTRITIE
7 ANI LA
DIETA.AVENTURILE UNEI FEMEI GRASE
Revin astăzi asupra intoleranţelor alimentare, motiv pentru care fac o rapidă presentare urmînd să axăm dezbaterea pe metodele de depistare a acestora.
Intoleranţele
alimentare sunt reacţii adverse la anumite alimente care nu sunt declanşate de
mecanisme de hipersensibilitate imediată tipice alergiilor alimentare.
În cazul intoleranţelor gravitatea simptomelor creşte
proporţional cu cantitatea de substanţă ingerată.
Pot avea un efect retard în sensul că reacţia de
intoleranţă se poate declanşa la cîteva ore(72) după ingestie.
Poate
exista un prag de toleranţă sub care substanţa nu determină nici un fel de
reacţie.
Reacţia
poate antrena sau nu sistemul imunitar al subiectului.
Deşi
există numeroase teste ( dubioase ştiinţific) pentru identificarea
intoleranţelor la sute de alimente, în prezent comunitatea ştiinţifică recunoaşte
doar patru substanţe care le produc:
1.Intoleranţa la zaharuri: lactosă,
fructoză, sorbitol, numită şi intoleranţă enzimatică deoarece este datorată
unui deficit enzimatic. Din acest motiv aceste dizaharide nu pot fi scindate în
monozaharidele componente şi prin urmare nu pot fi asimilate ducînd , prin
intervenţia florei intestinale, la procese de fermentaţie cu producere de gaz
şi o serie de tulburări intestinale cum ar fi: diarea, flatulenţa, sindromul de
colon iritabil . Tot în această categorie intră şi favismul, o afecţiune
rară datorată carenţei de glucozo-6-fosfat-dehidrogenază şi care se
manifestă prin anemie hemolitică. Intoleranţa la fructoză se datorează carenţei
de 1-fosfo-fructo-aldolază din ficat
şi care produce episoade diareice în
cazul consumului de fructe sau fructoză. Intoleranţa la lactoză este
determinată de un deficit de lactază
.Aproape toţi nou născuţii au această enzimă în timp ce adulţii au tendinţa de
a o pierde mai ales dacă au un consum redus de lactate. S-a constatat că
populaţiile orientale –China, grupuri africane şi indienii din America au o alimentaţie
fără lapte şi brînzeturi motiv pentru care lactaza este carentă în proporţie de
90-100%. De altfel primul lucru de care
se va lamenta un turist chinez în Europa vor fi durerile abdominale, diaree,
digestie greoaie.
2. Intoleranţa la glutine sau boala
celiacă (numită şi celiachie, intoleranţa la gluten sau enteropatie glutenică)
este o boală digestivă cronică, provocată de ingestia de gluten, ce împiedică
absorbţia nutrienţilor, vitaminelor şi mineralelor de către intestin.
La persoanele celiace, ingestia de gluten antrenează o reacţie imunitară anormală în intestinul subţire. Această reacţie distruge nu numai glutenul, ca şi cum ar fi periculos pentru organism, dar atacă şi mucoasa intestinului subţire. Substanţele inflamatorii sfîrşesc prin a distruge vilozităţile intestinale, care permit absorbţia nutrienţilor. Astfel, în ciuda unei alimentaţii sănătoase, persoanele celiace suferă de malnutriţie.
La persoanele celiace, ingestia de gluten antrenează o reacţie imunitară anormală în intestinul subţire. Această reacţie distruge nu numai glutenul, ca şi cum ar fi periculos pentru organism, dar atacă şi mucoasa intestinului subţire. Substanţele inflamatorii sfîrşesc prin a distruge vilozităţile intestinale, care permit absorbţia nutrienţilor. Astfel, în ciuda unei alimentaţii sănătoase, persoanele celiace suferă de malnutriţie.
Testele
propuse pentru depistarea intoleranţelor pot fi clasificate în convenţionale, acceptate de societatea
ştiinţifică şi non convenţionale
–cele care nu funcţionează, nu sunt fidabile şi care din păcate vin tot mai des
utilizate de anumiţi medici şi naturopaţi.
Dintre
testele non convenţionale cele mai la modă sunt:
-Vega test
-Dria test
-Citotest,
acesta fiind deja declasificat de cîţiva ani buni în America.
VEGATEST
este unul dintre cele mai vechi teste pentru intoleranţe şi a fost inventat de
Voll în Germania în anul 1958. Se mai numeşte şi test electromagnetic măsurînd
conductibilitatea magnetică a corpului cu ajutorul galvanometrului. Se aplică
electrozi în anumite puncte ale corpului, de obicei cele legate de acupunctură.
Evident din 1958 testul a fost modernizat şi astăzi este practicat cu aparate
sofisticate cu nume tip Dermatron, Best Quantum, Listen.
Dacă aveţi cunoştinţe bazale de fizică şi veţi cere
explicaţii asupra modului de funcţionare a acestui test , în mod sigur veţi
considera explicaţia cea mai bună glumă a anului. Astfel adepţii testului
consideră că există clasicile meridiane de acupunctură, parcursuri energetice
şi orice cădere de conductibilitate înseamnă o alergie, o intoleranţă, ba mai
mult, există pretenţia că testul ar putea măsura disfuncţiile organice şi că ar
măsura 3500 de alergeni în 3 minute, lucru absolut hilar. Dacă daţi o ochiată
în reţea veţi înţelege erorile grosolane ale acestui test care amestecă fizica quantistică
cu electromagnetismul, fotonii cu rezistenţa, energia cu frecvenţa. Oamenii de
ştiinţă Katelaris şi Holgate au demonstrat că testul nu este afidabil dar cu
toate acestea continuă să fie folosit de mulţi aşa zis specialişti. Costul pentru un astfel de test 100 euro. Bani
să iasă!
DRIATEST
De origine italiană, conceput de Speciani, Fasani,
Gianfranceschini la începutul anilor 90. Cei trei inventatori au partecipat la
numeroase congrese unde au prezentat rezultatele extraordinare ale acestui
test. Din păcate acele rezultate nu au fost reproductibile în cazul grupurilor
indipendente de control. Testul are ca bază Kinesiologia clasică, puţin credibilă
şi care pretinde că măsoară scăderea forţei muşchiului deltoid, după
administrarea substanţei de testare. Testul nu este sensibil , nu este specific.
Durata de execuţie 90 minute. Costul 150/250 euro. Bani să iasă!
CITOTEST
Se efectuează recoltînd sînge de la pacient şi
punîndu-l în contact cu o serie de substanţe alimentare şi la microscop
operatorul va citi gradul de umflare al leucocitelor. Testul a fost propus în
1956 de Black şi perfecţionat de Bryan , motiv pentru care se mai numeşte şi
test Bryan. Ca şi celelalte nu este reproductibil repetarea rezultatelor
depinde în mare parte de ochiul celui care citeşte textul. Studii ştiinţifice
efectuate în Marea Britanie şi USA au demonstrat că folosirea substanţelor solide, grîu, brînză,
uleioase, determină o umflare a leucocitelor total independentă de prezenţa
unei intolerante. Un alt defect este acela că sunbstanţele pozitive sunt
incorporate pe categorii, de exemplu , cine este intolerant la roşii este
automat considerat intolerant la toata familia Solanaceelor, ardei gras,
vinete, lucru care în realitate nu e adevărat. Studiile au demonstrat că 80% dintre persoanele rezultate pozitive la
citotest în realitate nu suferă de nici un fel de intoleranţă.
Experienta
personală_
Anul trecut în luna noiembrie eram la un curs şi am
acceptat să fac un astfel de test la laboratorul De Sanctis, Roma. Am rezultat intolerantă gradul 2, adică puţin
intolerantă la grîu. În rest totul ok.
Dar, testul meu genetic demonstra clar că
eram intolerantă la lactoză şi absolut nici un fel de intoleranţă la grîu. Preţul
citotestului 150 euro.
în prezent laboratorul de Sanctis îşi
comercializează citotestul în România .B
Bani să iasă!
Teste acceptate de lumea ştiinţifică sunt mai mult
teste pentru depistarea alergiilor, dar şi aici există unele probleme, în
special legate de costuri. Testele sunt:
-Basophil Histamine Release Test
(HRT)
-CellularAllergen Stimulation Test
-Antigen Induced T-Cell Proliferation
Test &Lymphocyte Transformation Test-LTT
Testele pentru
intoleranţe au success deoarece se spune că intoleranţele duc la îngrăşare,
total neadevărat.
În
Italia, G.De Pergola , doctor în
cadrul Ambulatorului de nutriţie clinică de la Università degli studi di Bari,
profesor asociat la aceeaşi universitate şi secretarul Societăţii italiene de obezitate a efectuat un studiu cu scopul de
a examina procentajul de subiecţi obezi cu intoleranţe alimentare în comparaţie
cu persoanele normoponderale. Profesorul De Pergola susţine că există o
prevalenţă de intoleranţe în rîndul persoanelor
obeze dar recunoaşte că aceasta nu reprezintă un raport cauză efect între cele
două fenomene. Nu există nici o dovadă
ştiinţifică ce ar putea să demonstreze
legătura dintre intoleranţe şi obezitate. Rezultatele obţinute au fost
interesante şi evident reprezintă un imbold pentru a continua munca noastră,
a spus medicul De Pergola.
Profesorul
şi echipa de cercetare au luat în studiu 80 de femei dintre care 44 erau obeze
sau supraponderale şi 36 normoponderale. 77 prezentau diferite forme de intoleranţă.
În cadrul grupuli de obezi şi supraponderali erau preponderente intoleranţele
la lactoză în timp ce în normoponderale şi slabe prevalau intoleranţele la
glutine. În concluzie studiul nu a
evidenţiat o relaţie directă între obezitate şi intoleranţe alimentare.
Jan Solt, om de ştiinţă
american s-a străduit să demostreze că acestea sunt responsabile de acumularea
depozitelor de grăsimi. Rezultatele
studiilor nu au fost pe măsura aşteptărilor.
Test pentru intoleranţe? Nu, mulţumesc!