COLESTEROLUL


Alimentaţia şi colesterolul


Colesterolul (C27H46O) este un alcool organic, sterol, identificat în membrana celular, în țesuturile organismului și transportat în sânge. Termenul provine din grecescul chole (bilă) și stereos (solid) plus sufixul „ol”, fiind identificat în calculii colesterolici în anul 1784.
Este o moleculă pur animală, plantele nu conţin colesterol ci alte sustanţe lipidice cu structură similară( fitosterine şi fitosteroli).

Funcţii
-Esenţial pentru dezvoltarea embrionară
-Diviziunea şi creşterea celulară nu sunt posibile în absenţa colesterolului.
-Reprezintă componenta strcturală a tuturor menbranelor celulare
-Intră în compoziţia tecii de mielină care înconjoară axonii celulelor nervoase.
-Intră în compoziţia acizilor biliari
-Este un component al hormonilor steroizi: cortizol, testosteron, estrogeni
-Precursor în sinteza vitaminei D

Sinteză
omul produce prin biosinteză autonomă cea mai mare parte a colesterolului, la adulţi între 1 şi 2 gr pe zi. O parte foarte mică, 0,1 -0,3, maxim 0,5 gr este asumată prin alimentaţie.
Metabolismul colesterolului se realizează în cea mai mare parte la nivelul ficatului. Toate celulele organismului uman sunt capabile să sintetizeze colesterolul plecînd de la acetil coenzima A dar cea mai mare parte este produsă în peroxizomii celulelor hepatice care îl transferă în sînge pentru a fi transportat în întreg organismul. Deoarece nu reuşeşte să străbată bariera hematoencefalică, creierul este nevoit să îşi producă singur colesterolul de care are nevoie.

Ca toate grăsimile colesterolul nu este solubil în sînge motiv pentru care în transportul hematic trebuie să fie “ambalat” în complecşi agregaţi, sferici sau discoidali-lipoproteine.

Colesterolul este clasificat în BUN şi RĂU.
În realitate există un singur tip de colesterol, ceea ce contează este transportatorul sanguin şi faptul de a-l depune sau nu pe pereţii arterelor.
În medicină prin termenul colesterol nu se înţelege colesterolul chimic( este vorba de o ambiguitate simplificată), ci e vorba de o clasă de lipoproteine –chilomicroni( transportatori) şi a căror concentraţie în sînge este cunoscută sub numele de colesterolemie.
Aceste lipoproteine pe baza compoziţiei lor în colesterol, fosfolipide, proteine, trigliceride, acizi graşi  şi greutate specifică( între 0,98 şi 1,17 gr/cmᶾ) se clasifică în :
VLDL( very low density lipoprotein),
IDL( intermediate density lipoprotein) ,
LDL(low density lipoprotein) ,
HDL2(high density lipoprotein),
HDL3.
Rolul acestor molecule este de a transporta lipidele( în special trigliceride şi colesterol) de la intestin la ficat, la ţesuturi şi invers.

VLDL avînd o densitate foarte scăzută este vehiculul de transport al trigliceridelor.


LDL transportă fosfolipidele şi colesterolul pe care îl distribuie la celule şi se depozitează pe pereţii arterelor formînd plăci aterorosclerotice. Aşadar colesterolul transportat de LDL este RĂU: 


HDL îndepărtează colesterolul în exces din celule retransportîndu-l la ficat unde este utilizat în producerea bilei.Aşadar colesterolul transportat de HDL este BUN.

Colesterolemia elevată este un important factor de risc în cardiopatia ischemică împreună cu diabet, hipertensiune, obezitate, fum, precum şi alţi factori identificaţi mai recent: trigliceride,homocisteina, proteina C reactivă (PCR). Este vorba de factori de risc şi nu de factori eziologici.

Valorile normale ale colesterolului total sunt cuprinse între 115 si 200 mg/dL( colesterolul se măsoară în miligrame de colesterol pe decilitru de sînge).
Foarte important este raportul LDL/HDL. În cazul în care acesta este mai mare de 3.4 riscul de aterioscleroze este foarte crescut.

Valorile colesterolului LDL
< 100 mg/dL – Optim
100-129 mg/dL-Bun
130-159 mg/dL- la limită
160-169 mg/dL- mare
Peste 190 –foarte mare

Valorile colesterolului HDL
< 40 mg/dL – foarte mic
40-59 mg/ dL- Bun
≥ 60 mg/ dL –optim

Stresul şi colesterolul

Studiile au demonstrate că există o strînsă corelaţie între stres şi colesterolemie care creşte odată cu creşterea adrenalinei, noradrenalinei şi cortizolului.
Cortizolul promovează lipoliza ( ceea ce duce la creşterea trigliceridelor în sînge) şi inhibă eliberarea LDL de către ficat ceea ce duce la creşterea colesterolemiei şi deteriorarea raportului HDL/LDL

Alimentaţia şi colesterolul
Studiul Vera realizat în Germania în 1993 a demonstrat că nu există nici o legătură între consumul de colesterol ( unt, smîntînă, ouă , lapte, grăsimi animale, etc) şi colesterolemia. Popoare care se hrănesc prevalent cu produse animale, Inuit în regiunile polare şi Masai în stepele africane au valori ale colesterolemiei mult mai mici decît europenii şi americanii.
De multe ori vegetarienii au valori ale colesterolului mari dar cu toate acestea supravieţuirea în rindul acestora este majoră.

Hipo şi hipercolesterolemie

Valori prea mici ale colesterolemiei sunt asociate cu un risc crescut de moarte prin tumori , ictus cerebral şi pulmonar, cancer, infecţii în special ale tractusului urinar, sinucidere.

Valorile prea ridicate sunt corelate cu un risc crescut de infarct miocardic.

Factori care reduc nivelul colesterolului

Grăsimi polinesaturate omega 3 şi 6

Grăsimi mononesaturate- acid oleic

Proteine vegetale

Carbohidraţi cu indice glicemic scăzut

Alimente de origine vegetală( fitosteroli, fibre, tocoferoli)

Fasolea neagră conţine folaţi şi antioxidanţi utili în controlul colesterolului

Vinul roşu conţine antioxidanţi, resveratrol şi catechine care protejează pereţii sanguini. Recomandat un pahar 150 ml la masă.

Somon –super aliment
Bogat în omega 3 reduce riscul de alterare a ritmului cardiac , reduce trigliceridele hematice
American Heart Association recomandă două sau chiar mai multe porţii de somon pe săptămînă. Alte surse de omega 3: tonul, scrumbia, heringul, păstrăvul de lac , sardine.


Ulei extravergine de măsline
Bogat în polifenoli, antioxidanţi şi antiinflamatori. Conţine acid oleic o grăsime mononesaturată. Folosirea continuă a acestui tip de ulei poate reduce LDL.
Polifenolii au acţiune protetică asupra aparatului cardiovascular.

Nucile şi fructele uscate
Nucile sunt bogate în omega 3.
Şase/opt nuci pe zi pot reduce colesterolul şi nivelurile de inflamaţie cardiovasculare. La fel de bine pot fi consumate alune, fistic, migdale care conţin vitamina E , fitosteroli, fibre şi pot reduce nivelurile LDL şi riscul de diabet tip 2.
Se consumă cu coajă şi neprăjite.

Portocalele conţin pectina o fibră foarte eficientă în reducerea colesterolului şi LDL. Prezenţa potasiului poate reduce tensiunea arterială. Mai conţin hesperedină un antioxidant benefic pentru aparatul vascular.

Morcovii controlează nivelul glicemiei şi au un important efect de reducere a LDL datorită cantităţii de fibre din compoziţie. 

Seminţe de in conţin trei substanţe deosebit de importante pentru sănătatea aparatului vascular: fibre, lignine şi acid alfa linolenic (pe care corpul îl converteşte în omega 3). Măcinaţi seminţele şi puneţi-le în supe sau în pîine.

Iaurt slab conţine potasiu şi calciu dublu faţă de cît se găseşte în aceeaşi cantitate de lapte. Benefic pentru aparatul cardiovascular şi nu numai.

Cireşele sunt bogate în antociani, substanţe utile în protejarea aparatului cardiovascular.

Afinele sunt recomandate datorită conţinutului în antociani( culoare albastră)  acid ellagic, beta caroteni, vitamina C, luteină,magneziu, potasiu, fibre.

Usturoiul această plantă are capacitatea de a reduce colesterolul. Dacă valorile colesterolemiei sunt sub 200mg/ dL nu se remarcă nici un fel de efect.
Dacă valorile sunt mai mari de 250, se remarcă o reducere semnificativă.
16 studii conduse pe un total de 952 de pacienţi au arătat că scăderea colesterolului total după 30 de zile era de circa 12% la o doză zilnică între 600-900 mg extract sec. Tregliceridele au scăzut cu 10%.
Nu au fost înregistrate modificări de HDL.