NOUA FRONTIERA A NUTRITIEI.
În
ultima vreme lumea este tot mai preoccupată de molima numita cancer. Evident ,
în orice domeniu există rechini, nu a scăpat nici cel ştiinţific. Urmărind pe
blogul meu cît, cum şi ce citeşte lumea, am remarcat că mulţi se opresc asupra
problemei cancer. Cum şi eu sunt
interesată din punct de vedere nutriţional şi mi-ar place să pot aduce o
contribuţie, fie ea cît de mică, la prevenirea bolii, citesc , nu am pretenţia
tot, dar foarte mult din literatura de specialitate. Aşa mi-a cazut în mînă o
carte cu titlul: Gli squalli non si ammalano di cancro sau Sharks don’t get
cancer, apărută în anul 1992 şi care nu a făcut altceva decît să pună bazele
unei justificate ucideri ale unui grup de animale şi aşa în pericol din cauza
overfishingului şi finning-ului ( smulgerea, îndepărtarea înotătoarelor)această
practică avîndu-şi originea în ţările din sud estul Asiatic. La început înotătoarele
erau rezervate doar claselor privilegiate în timp ce în prezent sunt consumate
în Sharks fin soup în locale din lumea întreagă. În acest sens sunt utilizate
toate înotătoarele, dorsale, pectorale, codală, ventrale, anală, foarte scumpe
şi considerate de medicina populară chineză puternic afrodisiace. Întorcîndu-mă
la cartea în cauză , aceasta nu face altceva decît să pună şi mai mult în
pericol, printr-o falsă credinţă, animale care se găsec pe Pămînt de cîteva
milioane de ani. Plecînd de la ideea, şi aceasta falsă, că rechinii nu se
îmbolnăvesc de cancer s-a dezvoltat un înfloritor comerţ cu praf de cartilaj de
rechin sub formă de pastile.
În anul 2004 in The Registry
of Tumors in Lower Animals, s-au evidenţiat, pe bază de studii, 42 de forme de
cancer distribuite în 21 de specii aparţinînd la 9 familii şi 7 ordine. Ceea ce nu se
cunoaşte cu exactitate este Shark cancer rates, frecvenţa cu care tumorile apar
la rechini.
Din
studiile de care se dipune rezultă ca ar fi destul de scăzută incidenta, dar să
nu uităm că în unele ţări din Pacific nu există nici un fel de control veterinar
privind această patologie şi mulţi rechini pescuiţi în alte părţi ale lumii nu
sunt investigaţi de veterinar pentru forme de cancer.
S-a
demonstrat că peştii bentonici şi cei care trăiesc în apropierea coastelor sunt
mult mai afectaţi de tumori decît rechinii. Explicaţia constă în faptul că
substanţele cancerigene insolubile tind să se acumuleze în sedimente şi în
apropierea coastelor. Rechinii fiind peşti pelagici sunt mai puţin expuşi
acestor substante care sunt şi diluate ulterior de mediul apos.
Cercetătorii
au demonstrat că şi rechinii se îmbolnăvesc de cancer ca toate fiinţele vii iar
dacă incidenţa patologiei este mai mică
la aceste animale, ar putea fi datorată unei capacităţi înăscute de apărare împotriva
tumorilor, dispunînd de mecanisme eficiente în repararea ADN-ului şi
metabolizării eficiente a substanţelor cancerigene. Dar acest fapt nu justifică
uciderea bietelor animale dat fiind că
nici un studiu nu a confirmat eficacitatea extractelor de cartilaje în
combaterea angiogenezei tumorale.
Dimpotrivă
în unele cazuri au fost evidenţiate grave efecte secundare.
Aşadar..ŞI
RECHINII SE ÎMBOLNĂVESC DE CANCER!
