OSTEOPOROZA ŞI ALIMENTAŢIA




LA EDITURA TRACUS ARTE A APARUT CARTEA MEA DE NUTRITIE
7 ANI LA DIETA.AVENTURILE UNEI FEMEI GRASE






PE YOU TUBE CAUTA DIETA GENETICA A LUI MARIE VRANCEANU SI KEITH GRIMALDI 


NOUA FRONTIERA A NUTRITIEI. 


Sunt sigură că la şcoala primară  învăţătoarea, vă spunea că dacă nu am avea oase am fi o grămadă  informă de carne, şi tot în acea perioadă probabil, vi s-a spus că trebuie să beţi mult lapte, să nu faceţi pe capricioşii şi să mîncaţi brînza de vaci chiar dacă nu vă place . Şi cum voi nu voiaţi să ajungeţi o grămadă informă, şi cum mai ales cei plătiti pentru a publiciza beneficiile produsului v-au convins, v-aţi supus şi aţi băut laptele.
Bine, adică, vom vedea.
Cei mai mari consumatori de lapte de pe planetă sunt americanii, europenii, australienii şi neozeelandezii, şi logic, date fiind cele spuse mai sus, ar însemna că sunt şi cei care înregistrează cel mai mic număr de cazuri de osteoporoză. În realitate nu e deloc aşa ei fiind cei cu cel mai mare procent.  Dar înainte de a trece la dezbatere să ne lămurim: ce este osteoporoza? O boală sistemică ce afectează osul, caracterizată prin deteriorarea arhitecturii ţesutului osos, avînd drept consecinţe creşterea fragilităţii osoase şi a riscului de fractură.




                            os normal                                      os cu osteoporoză

Osteoporoza reprezintă una dintre marile probleme de sănătate la nivel mondial şi afectează mai ales persoanele în vîrstă. Odată cu creşterea speranţei de viaţă se apreciază că incidenţa osteoporozei va creşte.

Structura şi formarea osului
Osul este compus dintr-o matrice organică, formată în principal din fibre de colagen şi din cristale de hidroxiapatită care se depun pe aceasta.
La nivelul osului există două mari tipuri de celule care au funcţii antagoniste:
- osteoclastul - o celulă mare care induce resorbţia osului şi formarea de cavităţi de eroziune, bogat în enzime litice. După ce are loc resorbţia se va sintetiza o matrice osteoidă care va fi mineralizzata, numită osteon şi care reprezintă unitatea morfofuncţională a osului.  Aceste unităţi  sunt orientate în funcţie de solicitările mecanice.
- osteoblastul - este principala celulă implicată în formarea osului, datorită capacităţii de sinteză. După ce formează os nou, osteoblastul se transformă într o celulă inactivă numită osteocit. Osteoblastul sintetizează matricea de colagen - în principal molecule de colagen de tip 1 care se asamblează în fibrile. De asemenea sintetizează alte proteine componente ale matricei osoase: osteocalcina, osteonectina.
Osteocalcina are capacitatea de a fixa calciul. Osteonectina formează punţi între calciu şi molecula de colagen.
Principalele componente minerale ale osului sunt calciul şi fosforul. Se mai găsesc în cantităţi scăzute sodiu, potasiu, zinc.
Un rol important în mineralizarea osului îl are o enzimă numită fosfataza alcalină, care este sintetizată de osteoblaşti.
Resorbţia osului este un proces complex, care nu este cunoscut în totalitate. În resorbţie intervin celulele osteoclaste care eliberează enzime litice cum ar fi colagenaza, proteaza şi fosfataza acidă. Iniţial are loc resorbţia matricei anorganice urmată de resorbţia matricei organice.
La nivelul osului există un permanent echilibru între resorbţie şi sinteză. Se consideră că osul care este mobilizat de către un singur osteoclast este refăcut de aproximativ 150 osteoblaşti. Masa osoasă începe să scadă în mod fiziologic începînd cu decadele 4 şi 5 de viaţă. Această resorbţie fiziologică este consecinţa reducerii activităţii osteoblastelor.
Procesele de resorbţie şi sinteză osoasă sunt coordonate de factori endocrini şi sunt dependente de aportul exogen de vitamine şi minerale.
Osteoporoza – classificare
Mecanismele majore de apariţie a osteoporozei sunt:
-creşterea resorbţiei osoase sau scăderea ratei de formare a osului.
-modificări apărute în mecanismele de reglare, mai ales în ceea ce priveşte factorii hormonali.

Din punct de vedere anatomopatologic există două mari tipuri de osteoporoză:
- osteoporoza de tip 1 – sau osteoporoza osului spongios, trabeculară. Apare mai frecvent la femeie după menopauză. Este cauzată de modificările hormonale şi se poate corecta prin administrarea de hormoni. Acest tip de osteoporoză predispune la fracturi şi tasări vertebrale.
- osteoporoza de tip 2 -  în care se pierde atît os cortical cît şi trabecular. Apare cu frecvenţă egală la ambele sexe şi se consideră că este datorată secreţiei crescute de parathormon. Cel mai frecvent apar fracturi de şold.


Osteoporoza în menopauză

În mod normal resorbţia fiziologică de os apare în jurul vîrstei de 50 de ani. Este afectat mai ales osul trabecular, pierderea este progresivă - se consideră că la vîrsta de 80 de ani există jumatate din cantitatea de os care era prezentă la 30 de ani.
Resorbţia osoasă indusă de vîrstă este situată atît la nivel cortical cît şi trabecular. Resorbţia de vîrstă se datorează mai ales scăderii activităţii osteoblastelor. Odată cu înaintarea în vîrstă se constată scăderea nivelului calcitoninei. Calcitonina este un hormon care inhibă activitatea osteoclastică, scăderea sa determinînd creşterea resorbţiei osoase.
De asemenea, la persoanele în vîrstă scade activarea renală a vitaminei D şi creşte cantitatea de parathormon sintetizat la nivelul paratiroidelor, hormon care stimulează resorbţia osoasă. Persoanele în vîrstă prezintă şi o activitate fizică scăzută fapt care contribuie la resorbţia osoasă. Absorbţia intestinală de calciu este diminuată.
Dat fiind că femeia la menopauză este predispusă la osteoporoză sloganurile publicitare o invită să consume cît mai multe produse, tip iaurt îmbunătăţit cu supliment de calciu, diferite brînzeturi şi tot aşa. Dar dacă am spus mai sus că din studii reiese clar că în ţările cu mare consum de lapte şi derivate fracturile de şold sunt la fel de elevate, atunci ceva nu e în regulă.
După cum ştiţi şi voi laptele şi derivaţii săi conţin calciu şi proteine animale. Cercetătorii de la Yale au făcut un studiu în care au luat în consideraţie femei cu vîrste de peste 50 de ani şi a rezultat că cele care consumau mai multe proteine de origine animală aveau şi un procent de 70% de fracturi. În acest caz cercetătorii au explicat că proteinele de origine animală comparativ cu cele de origine vegetală cresc aciditatea organismului care se vede nevoit să intervină şi să combată această stare. Pentru a neutraliza acidul este nevoie de calciu care funcţionează ca o bază. De unde este luat acest calciu? Evident din oase care cu timpul devin tot mai fragile şi expuse fracturilor. De peste 100 de ani există probe ştiinţifice că proteinele animale reduc sănătatea oaselor. Cînd acidul metabolic creşte şi extrage calciul din oase se poate verifica o creştere a cantităţii acestuia în urină. Acest lucru se cunoştea cu 80 de ani în urmă. Astfel dacă într-o zi consumul de proteine animale va creşte de la 35 la 78 de grame calciul eliminat prin urină va creşte cu 50%.
Un alt studiu efectuat de un grup de cercetători de la Universitatea San Francisco din California (A high ratio of dietary animal to vegetable protein increases the rate of bone loss and the risk of fracture in postmenopausal women  - un raport mare de proteine animale comparativ cu cele vegetale creşte rata pierderilor osoase şi riscul de fracturi în postmenopauză.) În acest studiu după şapte ani de observaţii s-a constatat că femeile cu un consum elevat de proteine animale comparativ cu cele care consumau mai multe proteine vegetale, prezentau fracturi osoase de 3,7 ori mai mult. De asemeni la cele cu elevat consum de proteine animale şi pierderea osoasă era mai rapidă-de patru ori mai mult decît grupul vegetarian.
Din acest studiu se ridică un mare semn de întrebare privind afirmaţia intens publicizată şi conform căreia produsele lactate menţin oasele puternice. Multe mesaje publicitare ne avertizează că mulţi dintre noi nu acoperă prin alimentaţie necesarul zilnic de calciu. Dar acest boom de calciu nu este justificat. În The China Study”, dr . T. Colin Campbell arată că  ţările cu un elevat consum de calciu erau asociate cu un risc superior şi nu inferior de fracturi osoase.
Mark Hegsted( citat în The China Study) profesor la Harvard, a studiat pentru mult timp problemele legate de osteoporoză. El susţine că un consum elevat de calciu pe timp îndelungat poate să compromită capacitatea organismului de control al acestuia şi momentul în care să o facă. În condiţii de sănătate organismul utilizează calcitriolul, considerat un hormon şi care reprezintă forma activă a vitaminei D3, pentru a calibra cantitatea de calciu de asimilat, distribuit şi eliminat. Astfel în cazul în care necesarul de calciu creşte, calcitriolul va creşte absorbţia şi va micşora eliminarea. Dacă pe timp îndelungat se verifică un consum exagerat de calciu oragnismul poate pierde capacitatea de reglare prin intermediul calcitriolului, trimiţînd permanent sau temporar în tilt reglarea absorbţiei şi excreţiei de calciu. O astfel de tulburarea va determina apariţia osteoporozei la femeile în menopauză. Astfel dacă în aceasta etapă femeile sunt mari consumatoare de proteine animale vor trebui să se adreseze medicului specialist pentru un dozaj corect al calciului.
Rezultă clar că proteine animale şi calciu în exces măresc riscul de osteoporoză. Confuzia, contra stele şi controversele, permit oricui să afirme orice. Şi să nu uităm că în joc sunt sume exorbitante de bani.  Mare parte din studiile oneste sau nu , privind osteoporoza se axează pe  cercetarea relativă a detaliilor şi aici intervine factorul BMD ( body mineral density)  care măsoară densitatea osoasă. Foarte mulţi cercetători s-au străduit să înţeleagă dacă dieta şi stilul de viaţă influenţează sau nu BMD. Astfel e clar că dacă densitatea osoasă scade sub un anumit nivel sunteţi la risc de osteoporoză. Din păcate există o serie de date contradictorii şi dezorientante. Astfel dacă aveti un BMD elevat, deci nu veţi face osteoporoză, sunteţi oricum subiect de risc pentru osteoartrite şi tot un BMD elevat este legat de un risc mai mare de cancer la sîn.
Supraponderabilitatea şi obezitatea sunt  legate de un BMD elevat dar persoanele grase suferă frecvent de osteoporoză.
În acest caz putem doar să ne gîndim că BMD, probabil, nu este un indicator chiar atît de fidel pentru sănătatea oaselor noastre. Si ce ar trebui să facem?

-Menţineţi-vă activi, sedentarismul este un factor de risc
-Consumaţi sare în cantitate mică
-evitaţi alimentele rafinate şi gata preparate.
-Consumaţi cît mai multe alimente de origine vegetală. Calciul se găseşte din abundenţă în frunze de salate şi leguminoase. Chiar dacă nu puteţi deveni vegetarieni încercaţi să nu depăşiti 35 gr de proteine animale pe zi.

-Prunele sunt un important aliat împotriva osteoporozei, consumaţi 100 gr de prune proaspete pe zi sau 8 prune uscate.
-Nu uitaţi uleiul de măsline care nu trebuie să lipsească din bucătăria voastră.

-Dovleacul, tomatele şi seminţele de in să se găsească în meniul vostru.
-Migdalele sunt un aliat extraordinar în combaterea bolii. Acestea sunt bogate în magneziu( 260mg/100gr) care împreună cu calciul este un element activ în formarea osteoblastelor. Nucile conţin 130 mg şi alunele 160. Fasolea conţine 170 şi porumbul 120. Aceştia sunt aliaţii vostri.

Şi nu uitaţi menţinerea greutăţii. Kilogramele în plus sunt inamici.