Alimentaţia biologică, un alt bluf !




Alimentaţie biologică, iată 2 termeni care conform dicţionarului limbii române, nu pot sta împreună, pentru că bio înseamnă viaţă , referitor la fiinţe vii şi mi se pare dificil să îl legăm de alimentaţie. În practică este vorba despre o formă de alimentaţie cu produse provenind din agricultura biologică , adică acel tip de agricultură care foloseşte îngrăşăminte organice în loc de cele chimice şi prădători naturali în loc de pesticide.
În lume există multă confuzie între dieta puristă şi alimentaţia biologică.
Un purist consideră alimentaţia biologică necesară, în timp ce alte modele alimentare o consideră, o alternativă interesantă.
De cele mai multe ori la baza dietei puriste se află concepţii de ordin ecologic. Printre altele dieta puristă este o formă de ortorexie, adică o obsesie maniacală a individului pentru alimente sănătoase. Ortorexistul preferă să moară de foame decît să mănînce alimente pe care el le consideră dăunătoare. Ortorexia poate îmbrăca diverse forme de la cele uşoare şi tranzitorii, ca de exemplu psihozele generate de vaca nebună, pîna la cele grave în care, ortorecsistul, se izolează într-o lume a sa convins fiind că doar alegerile sale sunt cele corecte. În general acesta nu are o cultură elevată, nu înţelege adevărata cauza a problemelor , teoriile sale sunt simple, infantile şi consideră genială expresia: totul depinde de alimentaţie.

O dată cu marea atenţie acordată alimentaţiei a crescut şi numărul ortorecsicilor.

O primă teorie a alimentaţiei biologice sună cam aşa :

-doar ceea ce e natural e bun.
Aşa să fie?
Uităm că natura nu este tot timpul bună şi nu este interesată de individ ca entitate unică, dar de specie, toate mecanismele naturale avînd în ele fenomene de distrucţie cum ar fi îmbătrînirea şi moartea. Ca să dau un exemplu: ce e mai natural decît soarele?
Şi cu toate acestea expunerile prelungite la soare măresc riscul de cancer de piele.
Rotenona este o cetonă policiclică şi care în suspensie saponică sau în amestec cu pulberi inerte are rol insecticid. Se extrage din rădăcinile unor leguminoase tropicale şi este folosită ca pesticid natural în agricultura biologică. Studii recente au demonstrat că poate provoca boala Parkinson. Administrarea la şobolanii de laborator a dus la apariţia bolii în 5 săptămîni.
Şi exemplele sunt multe.

A doua teorie:

Suntem ceea ce mîncăm!
Stracunoscuta frază este în mod sigur optimistă. Ştiinţa a făcut paşi uriaşi şi o alimentaţie corectă poate avea un rol important asupra stării noastre de sănătate, dar încă nu a fost demonstrat că atenţia maniacală privind mîncarea ne poate apăra de boli.
De altfel în literatura de specialitate două sunt exemplele pe care nutriţioniştii le vehiculează cel mai frecvent. Winston Churchill a trăit 90 de ani, era un mare băutor de alcool, mare fumător, obez şi nu făcea activitate fizică, spunea rîzînd: singurul sport pe care îl fac este acela de a merge la funerariile celor care îl practică.
La partea opusă, James Fixx, inventatorul jogging-ului, nu fuma, nu consuma alcool şi alerga zilnic. Autorul cărţii The complete Book of running, în care explica pe larg beneficiile acestui sport pentru inimă şi plămîni, a murit la 52 de ani de infarct.
Aşadar fraza suntem ceea ce mîncăm e pe jumătate adevărată, cealaltă jumătate: suntem ceea ce ne naştem. Şi astăzi există destule teste genetice cu scop profilactic care vă pot spune cu exactitate la ce anume sunteţi expuşi.

Să mîncăm genuin

De cînd am intrat în UE au apărut şi la noi salamurile şi păstramurile de casă, aşa zis ecologice, care costă dublu faţă de cele tradiţionale. Dar, unde e diferenţa? Toate semipreparatele conţin nitriţi şi nitraţi, adică E-uri, aditivi chimici. Salamul, şunca, prosciuto crudo, nu pot fi obţinute fără folosirea aditivilor care au rol conservat. Uneori veţi găsi scris: fără adaos de polifosfaţi, asta nu înseamnă că produsul e natural, lipsit de aditivi. Asadar, cei care plătesc dublu pentru pastrama ecologică vor consuma aceeaşi aditivi cu cine cumpară pastramă normală.
Aud foarte des spunîndu-se:

să consumăm doar grăsimi de origine vegetală.
Da, dar există multe grăsimi vegetale cum ar fi :uleiul de palmieri, de cocos şi untul de arahide cu procentaje ridicate de grăsimi saturate în compoziţie. Şi multe dintre acestea se regăsesc în diverse produse biologice, pentru că deocamdată nu se poate prepara o cremă pentru napolitane şi biscuiţi cu ulei extravergine de măsline. 

Să consumăm cît mai multe cereale!

Nu mai mă opresc asupra sloganurilor publicitare care vă invită să începeţi ziua cu cereale.
În ultima vreme importanţa acestora în alimentaţie a fost mult supraevaluată . Din senin, pare că bobul de grîu, conţine nu ştiu ce substanţe miraculoase care vor salva omenirea de toate bolile. Oare chiar aşa o fi?
Toate cerealele conţin substanţe toxice. Ehe! Acum aveţi ochii mari, cît cepele, vă ies din orbite şi sunteţi pe punctul de a spune: nutriţionista asta şi-a pierdut minţile.
 Nu, şi vin cu argumente ştiinţifice pentru afirmaţia de mai sus.
Cu ceva timp în urmă Comisia Europeană privind controlul alimentelor, lansa un apel către toate statele membre privind micotoxinele din cereale, în special cele produse de specii ale genului Fusarium numite si Fusarium-toxine, din care cateogorie fac parte: tricotecenele, zearalenona si fumonisima.
S-a constatat că anumite segmente ale populaţiei , în special copii, pot depăşi cu uşurinţă doza zilnică admisă pentru aceste toxine. Aţi citit bine: doza zilnica admisă, ceea ce înseamnă că depăşind această doză suntem expuşi pericolului de îmbolnăviri. Studiile privind micotoxinele au arătat că 57% din eşantioanle de cereale analizate la nivel european conţineau DON( deoxivalenon numit şi vomitoxin) produs de Fusarium graminaerum şi F.culmorum.
Aceste ciuperci trăiesc în mod normal pe grîu, orz şi porumb. La animalele domestice această toxină a determinat pierderea poftei de mîncare, vărsături şi scădere în greutate. Doza admisă de Autoritatea Europeană este de 1µg/kg.
Atenţie, vorbim de microgram pe kg. corp!
Într-o dietă standart , populaţia de vîrstă tînără putea acumula 33% din toxine, populaţia adultă 45% şi copii 95%.

În ceea ce priveşte tricotecenii, toxina  T2  este considerată cancerigenă , categoria 3, administrarea sa la animalele de laborator  a dus la o creştere a adenomurilor pulmonare şi hepatice.Nu există date ştiinţifice care să demonstreze efecte analogice la om motiv pentru care, Autoritatea Europeană a stabilit ca doză zilnică admisibilă 0,06µg/kg corp.
Cred că aceste date vorbesc de la sine. Mă abţin de la orice comentariu.

Zearalenona produsă tot de Fusarium se întîlneşte în mod frecvent la porumb, derivaţi , soia şi subprodusele acesteia. Reduce fertilitatea la mamifere interacţionînd cu receptorii estrogeni.

Fumonisina b1 este substanţa cea mai toxică, fiind  cancerigenă, categoria 3.
O altă micotoxină cu o largă răspîndire este , deja un fel de vedetă şi numeşte aflatoxină. Este produsă de Ascomicete din genul Aspergillus. Se găseşte în grîu, orez, ovăz, porumb şi subproduşii acestora, făină, produşi de panificaţie, fructe uscate, migdale, alune, arahide, fistic. Aflatoxinele B1, B2, G1, G2 si M1 determină mutaţii în structura ADN-ului şi prin urmare sunt puternic cancerigene.
În studiul condus de profesorul T.Campbell, pe copii din Filipine, s-a demonstrat că aflatoxinele erau responsabile de apariţia cancerului hepatic .
 Acesta este tabloul general, ca să îl completez, studiile au arătat că cerealele biologice conţineau mai multe micotoxine decît cele din agricultura convenţională. 

Produse doar de crescătorii bio.

Am auzit de foarte multe ori spunîndu-se: ouăle bio sunt mai bune, gălbenuşul are o culoare galben intens, întocmai ca cea a oului de ţară. Probabil puţin ştiu, dacă la mîncarea pentru găini vom adăoga betacaroteni ouăle vor semăna perfect cu cele din curtea bunicii. Dar , aici un adevăr există. Înainte de orice vorbim de un factor etic. Găinile din crescătorii intensive nu au o viaţă demnă şi mîncarea lor nu este deloc una naturală, ca să nu mai vorbim de bombardarea cu antibiotice a acestor nefecite aripate, pentru a preveni infecţiile. Găinile din crescătoriile bio, sunt libere şi alimentaţia lor este naturală. Gălbenuşul oului de la aceste găini este mult mai bogat în vitamina E şi omega 3, dat fiind că în condiţii de libertate acestea consumă ierburi printre care portulaca, una dintre cele mai bogate în omega 3, folosită şi în alimentaţia omului. Referitor la acest aliment ok, pentru biologic.

Vinul bun se poate obţine doar în sistem industrial şi nu în micile gospodării. Cunoscutul Brunello de Montalcino este obţinut industrial. Chiar şi vinurile cu eticheta bio conţin sulfiţi, fără de care ar fi imposibilă pînă şi conservarea culorii.

De ce este considerată alimentaţia bio un alt bluff?

-multe dintre produsele bio conţin aceiaşi aditivi cu cele convenţionale( de exemplu, iaurt), salamuri.

-multe produse, ca de exemplu laptele, sunt la fel de bune atît bio cît şi convenţionale( la control amîndouă au rezultat lipsite de toxine)

-între dulceaţa bio şi cea convenţională singura diferenţă e că cea dintîi conţine mai multe fructe şi mai puţin zahăr.
-pentru unele produse este acceptată cultivare în seră, care nu e tocmai o formă naturală

-în regulamentul european se precizează că pot fi folosiţi anumiţi compuşi chimici pentru lupta împotriva unor dăunători dacă nu există alte mijloace.

-nu este adevărat că fructele bio nu se culeg crude, dimpotrivă multe sunt conservate în depozite la temperaturi scăzute şi apoi tratate cu gaz etilenă întocmai ca şi fructele din culturile convenţionale.Gazul etilenă accelerează maturizare şi imprimă culoarea de fruct copt.

-nu este adevărat că produsele bio sunt mai controlate decît cele convenţionale. Legea prevede un control pe an la unitatea de producţie, dar multe culturi au cicluri mult inferioare motiv pentru care scapă controlului.

-diferenţele nutriţionale între alimentele bio şi cele convenţionale sunt minime. Pînă în prezent nici un studiu nu a demonstrat că primele ar fi superioare din acest punct de vedere. Un studiu condus de  Inran a demonstrat că în perele bio se găseau mai puţine fibre şi antioxidanti , dar mai multe zaharuri comparativ cu cele de cultura convenţională. Piersicile bio conţineau mai mulţi antioxidanţi, calciu şi fier. Prunele erau la fel privind cantitatea de antioxidanţi dar cele bio conţineau mai mult fosfor , potasiu şi zinc.
Grîul biologic conţinea mai puţine proteine decît cel din cultura convenţională.

nu este adevărat că în regim de agricultură biologică se economiseşte energie şi apă. Un studiu condus de Ministerul britanic al mediului a arătat că pentru producerea tomatelor bio este nevoie de 9 ori mai multă energie, pentru lapte 80% mai mult cu o emisie de anhidridă carbonică peste 20%.( factor poluant)

nu este adevărat ca produsele bio sunt lipsite de pesticide. Cerealele , toate sunt tratate împotriva mucegaiurilor care, am văzut, produc aflatoxine.

În concluzie, biologicul  e doar un alt scenariu care contribuie la creşterea cifrelor de afaceri…şi într-un fel la păcălirea, amăgirea cumpărătorului care crede că astfel îşi va asigura veşnicia, care adevărat s-a născut la sat, dar e doar o metaforă din literatura română.