Cancerul de sîn şi alimentaţia


Cancerul de sîn şi alimentaţia

Una dintre bolile care seamănă teroare printre femei, este, fără doar şi poate cancerul de sîn. În lume, statistic, o femeie din opt, este diagnosticată cu această patologie.Acum cîţiva ani în urmă(1994) pe primele pagini ale tuturor ziarelor mondiale  se putea citi vestea descoperirii genei BRCA-1 responsabilă de teribila boala. Evident cine avea o istorie familială cu cancer de sîn a întrevăzut o speranţă  şi rezolvarea problemei cu ajutorul geneticii. Inclusiv specialiştii şi casele farmaceutice  sperau în manipularea genei, motiv pentru care au fost puse la punct o mulţime de teste cu scopul de a preveni boala. Din păcate nimeni nu s-a gîndit că pe lîngă secvenţa genetică responsabil de apariţia cancerului este, în mare parte, stilul nostru de viaţă.
Studiile ştiinţifice au arătat că peste 80% din cazurile de cancer ar putea fi prevenite printr-un stil de viaţă corect, incluzînd aici şi alimentaţia. Dar tot statistic rezultă că doar 10% din populaţia planetei are un stil de viaţă corect.
Patru importanţi factori de risc pentru cancerul de sîn sunt influenţaţi de alimentaţie. Astfel riscul creşte cînd o femeie:
-are prima menstruaţie la vîrstă precoce 
-menopauza la vîrstă înaintată
-niveluri crescute ale hormonilor feminini în sînge
-valori ridicate ale colesterolului endogen

O alimentatie bogată în produşi de origine animală şi carbohidraţi rafinaţi anticipează prima menstruaţie, prelungeşte intrarea la menopauză şi creşte nivelul hormonilor feminini în sînge. Estrogenii şi progesteronul au un important rol în declanşarea bolii. Femeile care consumă multe alimente de origine animală şi puţine de origine vegetală au un nivel crescut al acestor hormoni în sînge, o viaţă fertilă mai lungă şi risc crescut de a se îmbolnăvi.
În acest sens s-a demonstrat ştiinţific că se poate poate preveni cancerul de sîn ţinînd sub control nivelurile de estrogen printr-o alimentaţie corectă, cu puţine grăsimi dar multe legume şi fibre alimentare.
Din păcate foarte puţine femei sunt informate în legătură cu această realitate.
Evident cine are frecvente cazuri de cancer de sîn în familie are motive să se preocupe şi nu se poate nega importanţa factorilor ereditari( gene).
Dar nu trebuie să cădem în comportamente extremiste şi să fugim de responsabilitatea privind propria sănătate, cu fraza: e ereditar.
Un grup de cercetători a demonstrat că doar 3% din cazurile de cancer la sîn pot fi atribuite patrimoniului genetic familial, chiar dacă fatalismul genetic continuă să domine în mentalitatea colectivă.
Genele implicate în apariţia bolii sunt BRCA-1 şi BRCA-2 şi care după ce au suferit mutaţia se vor transmite din generaţie în generaţie. În entuziasmul descoperirii au fost ignorate unele informaţii cum ar fi: doar 0,2 % din populaţia totală este purtătoare a acestor gene , dată fiind raritatea acestei aberaţii genetice. Un alt aspect e că aceste gene nu participă singure la evoluţia bolii.   
Prezenta celor două secvenţe BRCA-1 şi BRCA-2 nu înseamnă neapărat apariţia bolii, pentru exprimarea lor un rol decisiv îl au factorii de mediu şi dietetici.
Într-un studiu recent “Average risks of breast and ovarian cancer associated with BRCA1 or BRCA2 mutation detected in case series unselected for family history” se arată că 65% din totalul purtătoarelor de BRCA1 riscă să se îmbolnăvească de cancer de sîn pînă în şaptezeci de ani şi 39% de cancer de ovar în timp ce pentru purtătoarele de BRCA2 riscul era de 45 şi respectiv 11%.
Este evident că femeile care au aceste secvenţe genetice sunt mult mai predispuse îmbolnăvirii, dar jumătate din ele cu o dieta corectă şi un stil de viaţă sănătos nu va contracta niciodată boala.

Screening şi profilaxie non nutriţională 

A se supune unei mamografii şi a face testul genetic nu înseamnă şi profilaxie. Statisticile arată că speranţa de viaţă este superioară de cinci ani în cazul în care boala este descoperită în stadiu initial, ceea ce înseamnă că nu tratamentul oncologic a evoluat , pur şi simplu descoperirea bolii la timp conduce la un rezultat mai bun.
Cu scop preventiv se foloseste tamoxifenul, un medicament ale cărui beneficii sunt încă neclare şi al cărui rol este antiestrogenic( scăderea nivelului estrogenilor în sînge) . Asa cum am mai spus estrogenii sunt principalii responsabili de apariţia cancerului. Dar întrebarea e: dacă aceşti hormoni sunt în cantitate mare şi dacă s-a recunoscut ştiinţific că nivelul lor este legat de tipul de alimentaţie de ce nu se sugerează femeilor un alt tip de dietă? De ce se cheltui atîţia bani pentru un medicament cu rezultate încă neclare?
Se ştie că o dietă cu puţine grăsimi şi produse de origine animală scade nivelul estrogenilor şi cu aceştia riscul de cancer. Un studiu condus în America pe un grup de fetiţe cu vîrste cuprinse între  opt şi 10 ani a urmărit nivelurile de estrogen asociate la schimbări de dietă. Astfel voluntarele au urmat pentru şapte ani un regim alimentar sărac în lipide, sub 28% şi sub 150mg colesterol zilnic, dar bogat în fibre şi carbohidraţi cu absorbţie lentă( legume şi fructe). S-a putut observa o scădere a nivelului estrogenilor cu 20-30% comparativ cu colegele lor care urmau o alimentaţie tipic occidentală. I
În prezent femeilor cu risc crescut de cancer la sîn li se oferă două posibilitati:
1.să se supună periodic controalelor şi să aştepte
2.să ia tamoxifen pentru toată viaţa.
Dar ar trebui să mai existe o opţiune: schimbarea dietei.

O altă problemă este cea a terapiei hormonale substitutive. Se stie că multe femei ajunse la menopauză se supun acestor tratamente pentru a înlătura neplăcutele tulburări legate de acest fenomen. În prezent terapia substitutivă este mult discutată deoarece s-a constatat că beneficiile pe care le aduce sunt inferioare problemelor pe care le crează printre care apariţia cancerului de sîn şi boli cardiovasculare.
Femeia la menopauză este afectată de o serie de tulburări emotive şi fiziologice mai mult decît neplăcute şi în acest caz cum ar trebui procedat? Lăsată să sufere toate aceste teribile transformări sau să se supună tratamentului cu riscul apariţiei cancerului?
La această întrebare pot răspunde nutriţioniştii. Rolul alimentaţiei este incontestabil. S-a demostrat că femeile orientale( The China Study) nu au tulburări de menopauză la el cu cele occidentale datorită tocmai modului diferit de a se alimenta.
Odată cu încheierea fertilităţii nivelurile estrogenilor scad. Este tocmai această scădere bruscă responsabilă de toate tulburările din menopauza. Femeile care au un regim alimentar bogat în produse de origine vegetală au niveluri de estrogeni mai scăzute şi precipitarea nivelului acestora  în menopauză este mai puţin drastică.
Iată decalogul profilaxiei nutriţionale:

1.Fructe si legume- 5 porţii pe zi pentru un total de circa 700 gr. Alegeţi legume bogate în betacaroten ( culoare galbenă ) şi vitamina C, un puternic antioxidant care inactivează multe substanţe cancerogene. Alegeţi legume bogate în fibre, linte, fasole, mazăre, porumb, orz, orez.

2. Grăsimile . Evitaţi grăsimile de origine animală, unt, salam , brînzeturi şi alimentele prăjite. Consumaţi doar carne slabă de pui, curcan , fără piele şi peşte( este bogat în omega 3) . Organismul nostru are nevoie şi de grăsimi care ajută la vehicularea vitaminelor A, D, E si K. În acest scop folosiţi uleiul extravergine de măsline.

3. Greutatea.  Încercaţi să nu depăşiţi cu mai mult de 5 kg greutatea pe care o aveaţi la 20 de ani. Obezitatea creste riscul apariţiei cancerului.

4. Alcool. Nu consumaţi băuturi spirtoase, alcoolul este dăunător sănătăţii. Vinul, cel de calitate, este consiliat dar nu mai mult de 2 pahare pe zi.

5. Produse naturale în meniu. Evitaţi pe cît posibil produse care au suferit importante tratamente industriale. Alegeţi produse naturale( din fericire încă se mai găsesc) pe care să le gătiţi voi. Consumati pîine în cantitate moderată şi doar integrală. Citiţi bine etichetele şi evitaţi pîinea făcută cu făină OO şi adaos de zahăr sau malţ.

6. Norme igienice conservaţi mîncărurile în mod corespunzător evitînd astfel dezvoltarea agenţilor patogeni.

7. Aditivi şi conservanţi evitaţi alimentele conservate deoarece unii aditivi pot fi periculoşi. Citiţi etichetele produselor. Alegeţi fructele şi legumele de sezon de preferinţă cele autohtone. Multe fructe exotice conţin aditivul E230( difenil) antimucegai, cu care se impregnează coaja. Nu se duce prin spălare.

8. Metode de preparare . Evitaţi alimentele preparate la temperaturi elevate, grătar, fierte, afumate.

9. Integratori alimentari pentru cine urmează o alimentaţie corectă integratorii pe bază de vitamine şi altele sunt absolut inutili.

10. Renunţaţi la fumat