CELULITA ŞI ALIMENTAŢIA



LA EDITURA TRACUS ARTE A APARUT CARTEA MEA DE NUTRITIE
7 ANI LA DIETA.AVENTURILE UNEI FEMEI GRASE




PE YOU TUBE CAUTA DIETA GENETICA A LUI MARIE VRANCEANU SI KEITH GRIMALDI 

NOUA FRONTIERA A NUTRITIEI



CELULITA ŞI ALIMENTAŢIA

Ţesutul adipos, numit şi ţesut gras, se caracterizează printr-o abundenţă de celule adipoase ( grase) sau adipocitele. Acestea sunt celu­le sferice, formate dintr-una sau mai multe vacuole de trigliceride, o varie­tate de lipide (acizi graşi)  numărul lor in organism fiind de 20 până la 25 de miliarde. 1 kg de ţesut adipos conţine apro­ximativ 7 000 kcal.
Se disting două tipuri de ţesut adipos:

-ţesut adipos alb


serveşte drept rezer­vă energetică. Acesta este organizat sub formă de lobi mici, vizibili cu ochiul liber, separaţi prin pereţi despărţitori conjunctivi foarte fini. Adipocitele sale, tasate unele în altele, conţin o singură picătură lipidică mare, înconjurată de o coroană citoplasmatică subţire, nucleul lor fiind împins înspre periferie de unde şi denumirea lor de celule uniloculare.
Ţesutul adipos alb apare spre sfîşitul sarcinii şi continuă să se dezvolte până în jurul vârstei de 14 ani.

Funcţii

-Protecţie
Ţesutul adipos alb are rol de protecţie la nivelul unui număr mare de organe pe care le înveleşte (rinichi, ganglioni limfatici, ţesut adipos orbitar) şi rol de repartizare a sarcinilor (perniţe pentru laba piciorului şi palme, zone periferice ale articulaţiilor mari )
-Rezervă.
Constitu­ie  rezervorul energetic cel mai important al organismului, adi­pocitele sale fiind responsabile de stoca­rea acizilor graşi care provin din alimen­taţie sau din ficat, transformîndu-i în trigliceride (lipogeneză), precum şi de utilizarea stocurilor de trigliceride, transformîndu-le în acizi graşi (lipoliză), atunci cînd rezer­vele de glucide sunt epuizate (cure de slăbire, eforturi fizi­ce, luptă împotriva frigului, etc) sau cînd acestea sunt inutiliza­bile (formă gravă de diabet).
Situat sub piele, dar şi în profun­zime în abdomen, ţesutul de rezervă se află, mai ales, pe fese şi coapse, la femei, şi pe abdo­men, la bărbaţi.

-Secreţie
Adipocitele ţesutu­lui adipos alb secretă mai mulţi hormoni, dintre care menţionăm leptina, o proteină care reglează apetitul la nivelul hipotalamusului

-ţesutul adipos brun



situat în principal în jurul vase­lor mari şi al organelor toracice serveşte la producerea căldurii.
Este, de asemenea, organizat sub formă de lobi mici, dar este mai bine vascularizat şi, mai ales, mai bine inervat decît ţesutul alb.
 Adipocitele sale, mai mici, au un nucleu central şi o citoplasmă, care conţine mitocondrii, care conţin, la rân­dul lor, un pigment respirator de culoa­re brună, în care se scaldă numeroase vacuole lipidice mici. Din acest motiv, ele sunt numite multiloculare.
Este mai abundent la animalele care hibernează, se formează, în cazul omului, în timpul vieţii fetale. Îl regăsim  în principal la nou-născuţi, în jurul vaselor mari.

Funcţie

Spre deosebire de ţesutul adipos alb, ţesutul adipos brun nu exportă energie, ci o distribuie sub formă de căldură, dato­rită unei proteine, termogenina, conţin­ută în mitocondriile adipocitelor sale. Această proteină permite, în special, adap­tarea termică a nou-născutului în momentul naşterii.

În mod normal, ţesutul adipos reprezintă, în medie, între 18 şi 25 % din greutatea corporală la femei şi 10- 15 % la bărbaţi.
Având în vedere faptul că numărul de adipocite creşte până în jurul vâr­stei de 14 ani, este deosebit de impor­tant ca alimentaţia copiilor să fie supravegheată până la vârsta adoles­cenţei, pentru a nu se pregăti un teren propice obezităţii, la maturita­te.
După vârsta de 15 ani, numărul de adipocite este, în mod normal, fix: ele se pot umple (putîndu-şi mări dimen­siunea de până la 50 de ori!) şi se pot goli, dar, odată formate, numărul lor nu scade niciodată (cu excepţia cazu­rilor de liposucţie). De altfel, din acest motiv, după oprirea unui regim hipo-caloric, greutatea pierdută se poate reface foarte uşor.

CE ESTE CELULITA?


Termenul celulită nu este corect deoarece în dicţionarul medical sufixul ită indică un proces inflamator şi un unul degenerativ al dermei şi hipodermei. Celulita este în realitate o alterare a ţesutului adipos cu hipertrofia anumitor componente definită clinic paniculopatie edematoasă fibrosclerotică(P.E.FS.)
Modificări în echilibrul sistemelor limfatic şi venos duc la o încetinire a fluxului hematic cu staza lichidelor în spaţiile interstiţiale ( retenţie hidrică). Prezenţa acestor lichide determină o distanţare a diferitelor adipocite ceea ce împiedică buna lor funcţionare metabolică. Elasticitatea fibrelor colagene scade, consecinţa fiind crearea de microleziuni şi eliberarea de toxine care vor determina apariţia aşa numitei coji de portocală, celulita.
În prima fază, celulita se manifestă în formă edematoasă la nivelul coapselor, braţelor, feselor, retenţia hidrică şi acumularea de grăsimi dînd senzaţia de greutate la nivel articular.
În a doua etapă are loc o creştere în volum a ţesutului conjunctiv şi nodulii devin vizibili la strîngerea între degete a pielii. Acest stadiu poartă numele de celulită fibroasă. Dacă nu se iau măsuri împotriva insuficientei oxigenări şi drenări procesul poate evolua spre următoarea fază de celulită sclerotică în care suprafaţa cutanată este dură, rece şi dureroasă la pipăit.

CAUZELE PEFS

factorii care duc la apariţia celulitei sunt congenitali( primari) şi secundari. Femeile sunt ţinta preferată şi în special cele de rasă caucaziană. Estrogenii sunt responsabili de concentrarea adipozităţilor pe coapse şi în general partea inferioară a corpului.  Dintre factorii secundari menţionăm:perioadele menstruale, sarcina, sedentarismul, alimentaţia incorectă, fumat, stres cît şi obiceiul de a îmbrăca haine foarte strîmte.

CUM SĂ PREVENIM CELULITA?

În realitate nu există o cură rezolutivă ci doar metode de ameliorare ale aspectului estetic. Din acest motiv este foarte important să dezintoxicăm organismul de toate obiceiurile incorecte care îi alterează funcţionarea normală, aşadar să prevenim.

SFATURI ANTICELULITĂ :
alimentaţie corectă asociată cu activitate fizică constantă. În acest sens se recomandă consumul abundent de fructe şi legume şi 2 litri de apă pe zi pentru a ajuta circulaţia limfatică. Împotriva aspectului inestetic se recomandă cicluri de masaj limfodrenant.

Intervenţii:

micro terapia



un tratament natural şi sigur care constă în injectarea superfercială a unei soluţii hipersaline cu scopul de a rechema lichidele, prezente în diverse părţi ale corpului, spre dermă.  
mesoterapia

în acest caz se injectează în profunzime ( 5mm) o soluţie de medicamente care au ca scop reducerea cantităţii de lichide cu îmbunătăţirea microcirculaţiei.Fiind o tehnică invazivă poate duce la ruptura capilarelor, motiv pentru care nu este recomandată înainte de începerea verii.

leciliza
se injectează la un centimetru în profunzime un compus de fosfatidilcolină(fosfolipid) şi acid dezoxicolic care va determina ruptura adipocitelor cu dispersia lor. În această tehnică este esenţială experienţa operatorului pentru evitarea complicaţiilor. 

cavitaţia


are la bază ultrasunetele. Celulele adipoase vor fi supraîncălzite şi se vor rupe. Acest tratament va fi mai eficient combinat cu creme şi soluţii fiziologice.

radiofrecvenţa

absolut nedureroasă are optime rezultate mai ales în creşterea tonicităţii musculare.

O serie de plante pot fi de asemeni utile: cireş, păpădie, mesteacăn, anghinare.
În caz de celulită alimentaţia corectă are un rol fundamental şi nu ne referim doar cantitativ ci şi calitativ.
În acest sens:
-nu eliminaţi complet carbohidraţii.
-reduceţi consumul de sare.
-alegeţi alimente bogate în fibre, vitamina C, E şi potasiu.
-fructele proaspete şi legumele favorizează tranzitul intestinal şi sunt bogate în fibre, vitamine şi carbohidraţi cu absorbţie lentă.
-evitaţi alimentele din cutii.
-preparaţi alimentele în mod simplu: grătar, vapori .
-citiţi cu atenţie etichetele alimentelor şi evitaţi-le pe cele care au ca prim ingredient sarea sub diferite forme: clorură de sodiu, fosfat monosodic, glutamat de sodiu, bicarbonat de sodiu.
Iată cîteva exemple privind conţinutul în sodiu a unor  alimente:
Aliment
Conţinutul în sodiu exprimat în mg/100grame
Prosciuto crudo
2600
 Salam

1600
Pastramă

700
Gorgonzola

870
Parmezan

700
Caşcaval

450
Pizza

750
Vinete

26
Cartofi

7
Roşii

6
Ardei

2
Cireşe

3
Căpşuni

2
Mere
Banane

2

1
Carne de viţel

89
Carne de porc

76
Carne de pui

70
Scoici

290
Creveţi
146

Ton

43
Păstrăv

40
Cartofi prăjiţi( în pungă)

1070

Atenţie la condimente!!!
Uleiul de măsline şi seminţe are 0 mg/100 gr, untul 7 şi margarina 800.

-evitaţi salamurile, brînzeturile grase şi fermentate, prăjeli.
-renunţaţi la băuturi dulci şi gazate( coca-cola, pepsi, etc) la sucuri din fructe cu adaos de zaharuri, alcool, ciocolată.

Atenţie la consumul de cafea ce nu trebuie să depăşească 2-3 ceşcuţe pe zi( mă refer la espresso scurt)  


TRATAMENT CU AMIN 21 K SI TEST GENETIC , SOLUTIA PENTRU A SPUNE ADIO CELULITA!

Cabinet: strada PROF. ION BOGDAN 21, sector 1, Bucureşti




programări la telefon 021 2100665; 0737 252558; 0744 476983