TEHNICI DE ANALIZĂ A SUPRAPONDERABILITĂŢII



BMI şi circumferinţa taliei  
Cînd vorbim de supraponderabilitate punctul de plecare e legat indispensabil de 3 cuvinte: BMI= Body Mass Index sau indice de masă corporală .

BMI e un indicator care raportează greutatea cu înălţimea împărtinîd greutatea corporală exprimată în kg la înălţimea exprimată în metri la pătrat; BMI=Greutatea( kg) /: înălţimea² . Este un indicator de rutină atît în mediul clinic cît şi de cercetare fiind uşor de aplicat şi în acelaşi timp fiind într-o corelaţie pozitivă cu grăsimea corporală. Rezultatele obţinute permit clasificarea imediată a subiectului în normoponderal sau supraponderal , aşa cum rezultă din tabelul de mai jos :
greutate normală:
< 25
supraponderal:
25-29.9
Obezitate I:
30.34.9
Obezitate II :
35-39.9
Obezitate III:
>40
La valori ale BMI ˂ 18,5 vorbim de un subiect subponderal .
 
În afară de greutatea normală toate celelalte situaţii reprezintă stări patologice care trebuiesc controlate şi corectate prin regimuri alimentare şi activitate fizică. 
Obezitatea nu reprezintă singura problema de ţinut sub control, chiar şi greutatea normală trebuie controlată cu atenţie deoarece e mai bine să previi decît să tratezi. În acest sens pentru a evita disfuncţii mai mult sau mai puţin grave la verificarea indicatorului de masă corporală trebuie să se adauge şi controlul circumferinţei taliei, un alt element important în aprecierea supraponderabilităţii.

În realitate, greutatea în exces, exprimată prin calcularea BMI nu dă o imagine globală privind riscurile derivate din supraponderabilitate.

Foarte multe studii au confirmat importanţa distribuirii grăsimii corporale ca factor de risc pentru sănătate. Cu alte cuvinte acumularea de grăsimi în zona abdominală este mult mai periculoasă decît pe şolduri sau coapse chiar şi în cazul de BMI în limite normale.  

Obezitatea abdominală, clasica “burtă” este asociată cu creşterea riscului cardiovascular şi apariţia diabetului. Aceasta deoarece grăsimea abdominală are un rol metabolic activ producînd substanţe care acţionează pe artere şi ficat, crescînd insulino-rezistenţa şi alterînd nivelurile grăsimilor şi zaharurilor în sînge.  
În acest sens este importantă menţinerea circumferinţei abdomenului sub nivelul critic care corespunde la 88 cm pentru femei şi 102 pentru bărbaţi.

Verificarea acestui parametru este foarte simplă şi nu presupune instrumente speciale, e de ajuns un metru normal de croitorie pe care îl plasaţi în jurul abdomenului nud deasupra crestei iliace asigurîndu-vă că metrul e întins, nu comprima pielea şi e paralel cu podeaua. 
 



Procentul de grăsimi corporale


Am vorbit despre masa corporală şi despre adipozitatea intraabdominală. În ambele cazuri situaţiile periculoase sunt generate de către procentul de grăsime corporală, un alt indicator important pentru a înţelege constituţia propriului organism şi a evalua originile supraponderabilităţii.


Dar ce anume se înţelege prin masă grasă şi masă slabă?

Masa slabă este reprezentată de către muşchi; aceştia au un conţinut ridicat în apă ( circa 60% ) şi influenţează în mod activ metabolismul, cu alte cuvinte, cu cît suntem mai musculoşi cu atît numărul de calorii arse în repaos şi în activitate va fi mai mare.

Masa grasă este reprezentată de către ţesutul adipos foarte sărac în apă şi care nu arde calorii. O anumită cantitate de grăsime corporală este indispensabilă organismului, atît pentru rezervele energetice cît şi pentru buna funcţionare a proceselor fiziologice.

Procentul de grăsime ideal este de 15-20 % pentru bărbaţi şi 20-28 % pentru femei.

Este de la sine înţeles că pentru a ne menţine sănătoşi şi în formă trebuie să cunoaştem cantitatea de grăsime corporală din organismul nostru. Trebuie însă să facem o precizare; structura fiecăruia din noi este diferită, nu doar greutatea , înălţimea, structura osoasă ne diferenţiază ci şi cantitatea de masă grasă şi masă slabă. În acest sens doi indivizi cu aceeaşi greutate pot avea un procent de grăsime corporală diferit.

Să luăm două exemple ; Stefan şi Lucian,au aceeaşi înălţime, aceeaşi vîrstă şi lucrează amîndoi în aceeaşi instituţie ca programatori de computer. Ştefan are masa slabă mult mai dezvoltată decît Lucian şi cu toate că amîndoi se alimentează în acelaşi mod cu acelaşi număr de calorii, greutatea lor corporală nu este în aceleaşi limite. În cazul lui Ştefan arderile sunt mai mari datorită prezenţei unei mase musculare mai dezvoltate, astfel încît caloriile introduse acoperă cheltuielile energetice ale organismului şi în consecinţă menţinerea greutătii corporale. În cazul lui Lucian, masa grasă nu arde caloriile, astfel încît numărul de calorii introdus rezultă mai mare decît necesarul zilnic al organismului şi prin urmare diferenţa duce la îngrăşare( caloriile în surplus după diverse transformări metabolice sunt depozitate sub formă de grăsimi ).

De aici putem conclude că un regim de slăbire corect trebuie să urmărească scăderea masei grase şi nu a celei slabe, şi mai ales slăbirea trebuie să fie lentă ( nu mai mult de 1kg pe săptămînă )

SCREENING-UL DIGITAL AL GREUTŢĂŢII


Există numeroase metode de screening unele cu denumiri foarte complicate cum ar fi bioimpedanţa sau hippo-fat care pare extras dintr-un desen animat. Aşadar metodele de screening digital sunt numeroase şi diferite dar toate au ca scop evaluarea precisă a compoziţiei corporale.

În continuare fac o scurtă prezentare a unora dintre aceste metode.

Şublerul sau cutimetrul


este un instrument asemănător unui patent cu care se prind straturile de piele şi grăsime în anumite regiuni bine precizate ale corpului numite puncte de reper. Şublerul exercită o forţă de circa 10 gr pe centimetru pătrat şi permite, datorită unor formule specifice, calcularea procentului de grăsime corporală ca rezultat a minium trei măsurători.
 

Bioimpedanţa 

 

Este un examen de tip bioelectric pentru analiza cantitativă şi calitativă a compoziţiei corporale. În acest caz evaluarea se face prin măsurarea rezistenţei întîmpinată de către un curent electric slab la traversarea corpului uman. Stabilirea procentelor de masă grasă şi masă slabă se bazează în acest caz pe faptul că în organism curentul electric circulă cu viteze diferite in funcţie de cantitatea de apă din ţesuturi, în muşchi aceasta se găseşte în procent de 65-70% şi în ţesutul adipos 50%.

Acesta este un sistem puţin invaziv dar destul de complex prin care se aplică electrozi în diferite puncte ale corpului permiţînd o evaluare precisă a parametrilor cu o limită de eroare de 0,2%.

  DEXA ( Dual energy x-ray Absorptiometry ) este considerată metoda cea mai bună deoarece se bazează pe evaluarea a trei mărimi ( muşchi, os şi grăsime ). Pentru extrapolarea acestor valori întregul organism este cercetat cu aparatul cu raze x. Metoda este foarte precisă şi nu este greu de efectuat dat fiind faptul că subiectul trebuie doar să rămînă în pozitie culcat pentru 10-20 min. Metoda are un singur dezavantaj : este foarte costisitoare şi de aceea, în majoritatea cazurilor, e utilizată doar în scop de cercetare.


Dexa scan în cazul unui individ cu BMI 31,7

Cîntărirea hidrostatică


considerată pentru mulţi ani drept Gold standardul măsurătorilor , a fost inventată nici mai mult nici mai puţin de către Arhimede, conform căruia scufundînd un corp în apă se poate măsura densitatea şi deci procentul de masă slabă şi grasă. Aplicarea acestei formule este lungă şi foarte complexă necesitînd scufundare completă şi calcularea volumului pulmonar rezidual, motiv penrtu care se utilizează mai ales în scop de cercetare.

Hippo-Fat chiar dacă numele pare o glumă, metoda este foarte serioasă şi a fost pusă la punct de către Institutul de fiziologie clinică din Pisa, Italia.

Datorită unui inovativ sofware capabil să interpreteze datele obţinute din RM , Hippo-fat poate măsura depozitele de grăsimi acumulate în jurul unor organe abdominale ca intestin, splină, stomac. În prezent această metodă este utilizată în numeroase centre de excelenţă din Europa.

  Bod Pod sau pletismografia, este o metodă care se bazează pe utilizarea unei cabine speciale cu aer, cabina pletismografică, dotată cu o balanţă specifică şi un software de calibrare. Cu ajutorul unor sensori computerizaţi, Bod Pod ,măsoara cantitatea de aer mişcată de către corp, după care determină densitatea acestuia, adică raportul dintre greutate şi volum. Din aceste măsurători se poate calcula, pe bază de formule specifice, cantitatea de masă slabă şi masă grasă. Metoda nu este complicată, poata fi utilizată cu succes în practica medicală curenta.

Pletismograf