Intoleranţele alimentare

2 iulie 1998 

Vera spune: tu te îngraşi pentru că eşti intolerantă. Trebuie să mergi să faci testul.
Nu pricep prea bine şi cer explicaţii suplimetare.
Vera continuă: cînd eşti intolerantă la un aliment, consumîndu-l, te îngraşi. De exemplu, am văzut persoane intolerante la salată. Pentru ele, a mînca un bol de salată echivalează cu a mînca un tort. Înţelegi?
Sincer nu, dar dacă spun asta cu voce tare Vera  va continua la infinit pledoaria intoleranţelor.
-Ce să zic,Vera, pînă acum vreo cîţiva ani mîncam de toate şi aveam 52 de kg, nu cred că sufăr de ce spui tu.
-Taci din gură, asta era odată, intoleranţele pot apărea aşa, din senin, ca orice altă boală.
-No, deci, e o boală?
-Bineînţeles că e o boală.
Mă las convinsă şi merg cu Vera să fac testul, evident într-un laborator privat, unde plătesc o cifră mai mult decît piperată. Strîmb din nas dar Vera mă împinge de la spate: hai dragă, lasă, e pentru sănătatea ta şi pe urmă doar nu eşti o moartă de foame. În ce priveşte ultima ei consideraţie e absolut adevărată. Nu poate fi mort de foame cineva care cîntăreşte 95 de kg, chiar dacă, între noi fie vorba, există şi o obezitate a sărăciei, determinată de consumul excesiv de făinoase. Nu e cazul meu.
Rezultatul testului este catastrofal. Sunt grav intolerantă la mai toate felurile de alimente, în special carbohidraţi şi o serie de lipide şi ceva ierburi. În concluzie doctoriţa îmi dă o dietă bazată pe supe de varză, multă apă, ceva legume şi multe supe şi ciorbe strecurate, doar sunt intolerantă. Ţin regimul vreo două săptămîni şi slăbesc vreo trei kilograme. Ah, aşadar avea dreptate Vera, eram bolnavă. După alte 6 zile în care mai pierd un kilogram, mă ia cu leşin şi renunţ la dietă. După alte 10 zile în care mănînc de toate am cu 2 kg mai mult şi nu rezultă că aş muri din cauza intoleranţelor.
Adevărul?


Intoleranţele alimentare sunt un subiect la modă deşi multă lume habar nu are despre ce e vorba. De aceea înainte de orice altă consideraţie să ne lamurim asupra definiţiei intoleranţelor alimentare. Ce sunt? Reacţii adeverse la anumite alimente.
European Academy of Allergology and Clinical Immunology a propus o distincţie netă între reacţii toxice şi netoxice.
În cadrul primei categorii intră reacţiile determinate de substanţele toxice din alimente( de exemplu toxinele din ciupercile otrăvitoare). Reacţiile non toxice depind de susceptibilitatea persoanei şi se grupează în alergii şi intoleranţe alimentare. Intoleranţele pot fi definite ca reacţii adverse faţă de un aliment, dar care nu sunt declanşate de mecanisme de hipersensibilitate imediată tipice alergiilor alimentare.
În cazul intoleranţelor gravitatea simptomelor creşte proporţional cu cantitatea de substanţă ingerată.
Pot avea un efect retard în sensul că reacţia de intoleranţă se poate declanşa la cîteva ore după ingestie.
Poate exista un prag de toleranţă sub care substanţa nu determină nici un fel de reacţie.
Reacţia poate antrena sau nu sistemul imunitar al subiectului.
Deşi există numeroase teste ( dubioase ştiinţific) pentru identificarea intoleranţelor la sute de alimente, în prezent comunitatea ştiinţifică recunoaşte doar patru substanţe care le produc: 

1. Intoleranţa la zaharuri: lactosă, fructoză, sorbitol, datorată unui deficit enzimatic. Din acest motiv aceste dizaharide nu pot fi scindate în monozaharidele componente şi prin urmare nu pot fi asimilate ducînd , prin intervenţia florei intestinale, la procese de fermentaţie cu producere de gaz şi o serie de tulburări intestinale cum ar fi: diarea, flatulenţa, sindromul de colon iritabil . Acest tip de intoleranţă este destul de răspîndit stînd la baza moltor  afecţiuni intestinale cronice.

2. Intoleranţa la glutine sau boala celiacă (numită şi celiachie, intoleranţa la gluten sau enteropatie glutenică) este o boală digestivă cronică, provocată de ingestia de gluten, ce împiedică absorbţia nutrienţilor, vitaminelor şi mineralelor de către intestin.
La persoanele celiace, ingestia de gluten antrenează o reacţie imunitară anormală în intestinul subţire. Această reacţie distruge nu numai glutenul, ca şi cum ar fi periculos pentru organism, dar atacă şi mucoasa intestinului subţire. Substanţele inflamatorii sfîrşesc prin a distruge vilozităţile intestinale, care permit absorbţia nutrienţilor. Astfel, în ciuda unei alimentaţii sănătoase, persoanele celiace suferă de malnutriţie.

Glutenul este o masă proteica elastică şi vîscoasă prezentă în majoritatea cerealelor. Responsabil de dospirea pîinii şi a altor produse de brutărie, glutenul serveşte de liant alimentar. Glutenul se găseşte în boabele mai multor cereale, printre care grîu, orz, ovăz şi secară.
În cazul grîului, reactia alergica este îndreptată împotriva gliadinei (o fracţiune de proteină prezentă în glutenul din grîu). În cazul orzului, hordeina este toxică, iar pentru secara – secalina.
Nici un tratament nu poate vindeca boala celiacă.
Cu toate acestea,  poate fi ţinută sub control prin modificarea dietei – eliminînd definitiv glutenul din alimentaţie.

Testele propuse pentru depistarea intoleranţelor pot fi clasificate în convenţionale, acceptate de societatea ştiinţifică şi non convenţionale –cele care nu funcţionează, nu sunt fidabile şi care din păcate vin tot mai des utilizate de anumiţi medici şi naturopaţi.
Dintre testele non convenţionale cele mai la modă sunt:
-Vega test
-Dria test
-Citotest.

Testele convenţionale, ştiinţifice, sunt: basofile histamine release test HRT; cellular allergen stimulation test; antigen induced T-proliferation test and lymphocyte transformation testLTT.
  Dacă nu auziţi aceste denumiri, renunţati la test.






O altă întrebare:
intoleranţele alimentare pot duce la îngrăşare?
Jan Solt, om de ştiinţă american s-a străduit să demostreze că acestea sunt responsabile de acumularea depozitelor de grăsimi. Rezultatele studiilor nu au fost pe măsura aşteptărilor. Amintiţi-vă ce v-am spus: există doar 4 tipuri de substanţe care produc intoleranţe. Bolnavii de celiachie au probleme de malabsorbţie încît de cele mai multe ori suferă de carenţe nutritive.

Încă o dată, atenţie la vînzătorii de fum!